Treceți la conținutul principal

Postări

Haita de șacali sau când ești ultima jigodie din menajerie,

Nivelul moral al societății a scăzut într-un mod dramatic și auto-distructiv. Morala pune ordine în societate. Conform moralei știm ce putem face și ce nu putem face. Într-o societate lipsita de morala domnește haosul și groaza. In haos nu se poate construi nimic. Iar cum se spune din nimic nu iese nimic.
Minciuna, impostura, cearta și scandalul, incompetenta, prostituția, hoția, escrocheria, lipsa de interes, sunt doar câteva din valorile societății de astăzi. Nu mai avem nici un fel de valori universal recunoscute pe care sa le respectam. Tot ce clădim ziua se naruie noaptea ca în mitul meșterului Manole și nu avem o Ana pe care sa o sacrificam la baza construcției noastre sociale. Am ieșit din comunism ca niște nebuni din ospiciu, am dat foc la casa de nebuni și am început sa ne purtam precum animalele sălbatice din pădure. Tot ce a fost înainte e dărâmat iar în loc nu am pus nimic. Si vorbesc în special de valori morale. Se promovează agresivitatea, lipsa de scrupule, îmbogățirea p…
Postări recente

Reforma cailor ferate romane,

articol publicat pe Republica

In Franța a început un amplu dialog privitor la reformarea cailor ferate franceze. Președintele Macon dorește privatizarea cailor ferate naționale un fapt care a produs mare deranj în societatea etatista a feroviarilor francezi. In politica franceza este o cutuma, dacă nu vrei sa ai probleme politice  nu te legi de SNCF. Dacă vrei sa ai greve și blocaje economice îndelungate atunci fă-ți de lucru încercând sa analizezi activitatea cailor ferate de stat. Practic vorbim de un stat în stat. In România, reforma cailor ferate a început cu mai mulți ani înaintea celei din Franța, a apărut odată cu directivele europene privind liberalizarea transportului pe calea ferata în 1998. Aceasta reforma a fost solicitata la vremea respectiva de UE în contextul în care România urma sa adere la respectabila organizație. Aderarea România s-a realizat în cele din urma la 1 ianuarie 2007. Din păcate reforma s-a oprit cumva la jumătate având astfel un soi de struto-cămilă nefun…

Text auto-cenzurat

Aici trebuia sa fie un text despre troli. Pentru ca era cam dur și am primit critici de la nevasta-mea am hotărât sa nu-l public. Autocenzura



Corporatistul la 50 de ani

articol publicat pe Republica

Sorin lucra de 15 ani la aceiași firma, o multinațională de succes în România în domeniul auditului. Inițial s-a angajat la o alta firma de audit, mai mica, apoi în urma unor preluări, vânzări - cumpărări a ajuns sa lucreze la ditamai corporația. S-a mutat în cinci sedii, și-a carat cutiile cu acte și florile de la subsolul primei clădiri la ultimul etaj dintr-o clădire de birouri în Pipera.Sorin își făcea treaba conștiincios, când era nevoie sa stea peste program nu protesta, participa la toate sesiunile de training, team-building, formari profesionale, sărbători corporatiste. Nu-i făcea plăcere sa rada la glumele ieftine și porcoase ale șefilor, managerilor sau partenerilor dar o făcea, sa fie bine. A cunoscut firma de la primii angajați pana la ultimii veniți direct de pe băncile facultății. S-au schimbat partenerii, managerii, chiar și colegii, el a rămas cu speranța ascunsa ca va ieși la pensie din firma. E adevărat ca în intimitatea lui își pune ades…

Calea mea, calea ferata

Sina si roata se îmbrățișează ca doi iubiți Dragostea lor cu scântei scrâșnește si uruie asurzitor Locomotiva e o cometa ce brăzdează realitatea Vagoanele sunt coada care formeaza umbra trenului Copacii speriați se uita cercetător la dihania de fier Își lasă coroanele la pământ ca într-o plecăciune Fier pe fier, miros de metal incins si vant puternic Care te lovește în fata cu puterea seducătoare a forței Vezi trenul cum se încovoaie într-un uriaș efort De monstru prietenosconstruit din lava vulcanica Șuieratul lui ca un cântec de sirena mitica Asa am ajuns sa ma îndrăgostesc de calea ferata

La Revoluție un glonț rătăcit

La Revoluție un glonț rătăcit care m-ar fi cautat
Mi-ar fi curmat viata plina cu deșarte speranțe Atunci drumul era clar si limpede , drept si cinstit Astăzi suntem în mlaștină captivi fără orizont Negurile s-au întunecat, vântul e rece, Lupii urla în păduri necunoscute Timpul nostru s-a scurs în clepsidra șansei Am imbatranit odata cu drumul pierdut Ne dor oasele si bolile musca din carnea trupului Noi, revoluționarii de la 89 nu mai luptam pentru nimic Am murit déjà dar noi nu știm Speranțele au zburat ca și cum n-au fost Vorbim in jur si nimeni nu ne intelege Încet, încet ne împinge drumul pe marginea prăpastiei Nu mai e nevoie de soldații care au câștigat lupta Daca ei sunt trădători și încurcă ordinea Sa stai o clipa nemișcat încleștat în rațiunea gândurilor Unde am fost pe drumul nostru și unde am ajuns Nu e bine Si-atunci mai bine La Revoluție un glonț rătăcit care m-ar fi cautat Mi-ar fi curmat viata plina cu deșarte speranțe.

Frumosul nebun al marilor orașe Andrei Gheorghe

articol publicat pe Republica


Nu știu de ce m-am simțit mereu apropiat de Andrei Gheorghe, nu l-am cunoscut personal niciodată, l-am simțit mereu prin prisma experiențelor comune de viata ca pe un camarad de război. Un Capricorn complex, rece, dur, profund, onest, sincer pana la capăt cu el si cu ceilalți, însa sensibil pentru cunoscători, inteligent, cult, un adevărat intelectual. Bineînțeles ca era aspru prin natura lui cu  fariseismul societății de astăzi, mincinoasa si ipocrita, găunoasa, superficiala, ieftina. Din păcate in tara in care conduc doar porcii exact ca in Ferma Animalelor si-a făcut repede inamici, oameni mărunți care il prigoneau din invidie si pura prostie. Semidocților de astăzi nu le place sa fie puși la punct, sa fie readusi la starea lor de fapt. Se supară si se răzbuna. A sperat, asa cum am sperat si eu , la Revoluție, atunci când am strigat Vom muri si vom fi liberi ca vom ajunge într-o lume cu flori si mult soare. Astăzi însa era resemnat ca mai toata generaț…