Nuculus

Dragi prieteni, Așa după cum am anunțat cu ceva timp în urmă ne mutăm, așa că va așteptăm pe domeniul: www.nucumorar.ro Nu uitați să va abonați la newsletter și mai ales nu uitați să apăsați clopoțelul(roșu) de Subscribe Va așteptăm în casă nouă, cu materiale spectaculoase, mai multă informație și chiar înregistrări video.  Dacă va plictisiți, dacă vreți să mă înjurați, puteți să-mi scrieți pe adresa de e-mail: nucu@nucumorar.ro, dar să nu va repetați și să fiți originali.    La bun ă  vedere,

Duminica trecuta m-am hotărât să ies din București undeva la munte să las agitația și poluarea pentru liniște și aer curat. O excursie scurtă de o zi. Mi-am asumat decizia inclusiv posibilitatea unei reveniri în capitală complicată și de durata. Nu despre asta vreau să scriu. Împreună cu nevasta-mea ne-am hotărât să mergem la cabana veche de pe Cioplea. Priveliște frumoasă, aer curat, bucătărie decentă. La început am stat la terasă. Vecinii de terasă în general erau familiști veniți la munte cu tot familionul, soacra, mama, tata, nevasta și copiii. La câteva mese mai retrase șoșoteau și câteva cupluri de îndrăgostiți singuratici care parcă se ascundeau de restul lumii. Două chelnerițe făceau față cu greu în timp ce trei barmani ardeau gazul de pomană în spatele tejghelei cu băuturi. În cele din urmă am dat și noi comanda, ceva ușor, de seară, pește.  O atmosfera de relaxare plăcută, sfârșit de duminică, ultimele ore din week-end înainte de începutul unei noi săptămâni. Știu că duminic

După primele prestații ale ministrului Transporturilor Lucian Șova am crezut că vor urmă schimbări de amploare. În afară faptului că a transmis mesaje șocante pentru public, ministrul nu a mai făcut nimic, o strategie foarte interesantă de altfel, mult zgomot pentru nimic. Am observat că asta e linia generalizată de rezolvare a problemelor, probleme cronice și delicate, adevărate bombe cu ceas pe care ministru le-a moștenit de la predecesorii săi. Aflat în permanent pe o lista virtuală a miniștrilor remaniabili putem înțelege ezitarea ministrului de a se aventură în schimbări , reforme, strategii, etc. În momentul de față e că o frunză în bătaia vântului sperând să nu se întâmple ceva catastrofal la minister și să nu-și piardă susținerea politică fragilă. Am să mă refer la sectorul feroviar, dar de tratamentul acesta s-au bucurat toate formele de transport din subordinea ministerului. Odată cu preluarea mandatului, ministru are o ieșire publică într-o conferință în care afirmă răsp

Astăzi poetul e un nebun frumos al marilor orașe Vorbește în cuvinte deslușite amestecate nedeslușit Fasole aruncată din praștie înșirată pe rânduri Pinguinii privesc cu ochii mari de școlar prins cu tema nefăcută Avioane de hârtie lansate ,niște semințe de dovleac scuipate Unele zboară unicorni înaripați pe cer Altele se lipesc de asfaltul rece al anonimatului Mai demult scoteau cuvintele dintr-o căciulă Astăzi le răstoarnă din găleata cu platitudini Nici un fir roșu, nici o dilemă frământată în aluat Coaptă la focul spiritual isteț al neuronului Forme uneori inspirate, alteori expirate Vorbe cunoscute într-o limba nouă Sună bine dar nu spun nimic Dacă mirarea e mai mare, poemul e mai bun Ce mama dracului a vrut să zică autorul ? Distanță e haos în nebuloasă, o prăpastie plină de stihii Cine scrie și cine citește Pentru cine scrii dacă nu spui nimic? Baloane de săpun lansate la întâmplarea șansei Odată când omul tăia un copac ceilalți înțelegeau Astăzi când trage cu gloanțe de varză

Foarte interesant, odată cu victoria a la Pirus obținută în războiul pentru familia tradițională, tabăra așa zis câștigătoare propune un nou subiect spre dezbatere. Profită de acuzațiile aduse ziariștilor anchetați pentru deținere și consum de droguri și propun legalizarea consumului de marijuana. Argumentele aduse în sprijinul inițiativei sunt de genul: toată lumea fumează joint-uri sau gigi cu ne spun specialiștii ăștia cunoscători, țările bogate din occident(eu știu doar de Olanda) au legalizat consumul de droguri ușoare și de-aia sunt așa de bogate, sunt un bun antidepresiv în vremurile astea stresante. Am remarcat că încep să apară tot felul de tipi care folosesc ziarele sau posturile de radio pe post de trompetă pentru a revoluționa societatea învechită din România. Niște tipi absolut anonimi dar care profită de ocazia asta să-și facă auzită opinia. Mai nou însă acestora li s-a alăturat mult mai cunoscutul Cătălin Tolontan care în ultimul sau editorial ne explică un pic manipu

Daca vrei sa construiești  un pod cu un singur picior Iei din partea dreapta un snop de fluturi de vara Ii stropești cu paradigme proaspete din gradina Lași sa curgă apa   răului pe dedesubt Si cu partea stângă calculezi punctul de inflexiune Te uiți cu ochiul interior la silueta profilata Cântărești argumentele și întrebările născute Iar când în sfârșit apare femeia cu rochie de dantela Te pui pe treaba și sapi după apa proaspătă Pana suna totul asa cum scrie la carte Uneori te mai încurcă un ceas cu pendula Dar tu trebuie sa urci pieptiș muntele de sare Cărând toate bagajele de-o viata pana în vârf Si ce priveliște frumoasa se-ntinde de sus Asupra podului tău cu un singur picior

Uneori îmi vine sa ies din plămada de pământ Să fiu un foc ce se înalță spre nori  Zburând cu aripi de înger prin văzduhul infinit Să mă întorc într-o ploaie roditoare peste holde Sunt un călător nestatornic pe drumurile mele Veșnic la răscruce de lumi Drumul a ajuns sa-mi meargă pe urme Prin locuri pe care nu le știe  Astăzi am cules un nuc stingher Care și-a găsit firav un loc lângă casa mea Ne-am făcut frați de seva Şi ne-am iubit ca doi îndrăgostiți

Culori coapte și blânde Mirosuri înmiresmate Belșug de voluptate Frunze epuizate în amurg Must și nuci cu sare Amintiri de astă vară Gânduri și păsări ce migrează Palme frecate de fericire Școlari mirați și grăbiți Saci de porumb galben auriu Ziua se strânge cu o broboadă Vântul adie a iubire Suflarea lui blândă ca un cântec Îți răvășește părul iubito Prin poeme de dragoste, pătimașe Nisipul clepsidrei măsoară Ceasul lumii ticăie ca un baros Curând totul va fi uitat Dar până atunci mai e Încă un pic, încă un univers

Concluziile după Referendum. Comunitatea creștinilor din România este în minoritate, 20% din totalul populației. Exista un trend în acord cu ce se întâmplă în occident de diminuare a rolului și importantei Bisericii în societate. Eu fac parte din aceasta minoritate, am fost la Referendum și am votat DA. Acest referendum a fost inițiat de Biserica, a privit o chestiune de morala creștină iar politizarea lui a fost o manipulare la care au pus botul decât naivii. In realitate cei care nu votează de obicei, în jur de 50% din populație plus cei care încep sa aibă convingeri progresiste, occidentale, anti-biserica, nu s-au prezentat la vot. Un număr important din populația tarii a început sa-și declare deschis opțiune de a fi atei. Dupa Revoluția din 89 eu votez la fiecare alegeri în semn de recunoștință civica pentru cei care au murit sau au avut de suferit. Pe lângă alte drepturi ne-am câștigat și acest drept, dreptul de a alege și de a fi aleși. Daca avem acest drept eu zic sa-l folos

In curând vom lansa forma noua a acestui blog. Dorim ca platforma sa devina mult mai prietenoasa și accesibila. Rubrici noi, informații la zi, analize independente, creație http://nuculus70.generalweb.ro

Cineva trebuia să facă și asta, să îmbrace cămașa martiriului  Să arunce cu ouă stricate în ochelariștii cocoțați pe vârful hârtiilor Toţi trag la galere și înjură vântul ăsta stricat de conțopiști Șobolani cu botul fin la patru ace care gheorlănesc prin cotloanele casei O lupta pierdută încă înainte să înceapă, un final cunoscut Cineva însă trebuia să urce în şa și să ridice stindardul cunoscut Pentru ultima oara, în al doisprezecelea ceas, pentru cărțile de istorie Hodorog bătrân pensionat aruncat din ştatele de plată pe marginea șanțului Cu onoarea putrezită și invalidă mâncată de moliile harnice ale prezentului Un joben caraghios și un frac slinos la guler cu un bujor înflorit Morile de vânt macină birocrație zemoasă în cerneală de imprimantă modernă Cavalerul ruginit duce ultima luptă înainte de sfârșitul lumii Până la urmă trebuia să existe un ghimpe în șezutul fotoliului de contabil Râd toți de el, chiar și calul se preface serios, șefi, şefuţi si şefuleţi Înșirați la balcoanele

Pentru mulți cetățeni din localitățile limitrofe Bucureștiului călătoria cu microbuzul spre și dinspre Capitala devine inevitabila. Liniile de transport publice, funcționează prost, sporadic iar uneori sunt suspendate pur și simplu în urma unor conflicte intre primarii. Eu călătoresc de la Măgurele însă pot sa bănuiesc ca tratamentul asta pentru navetiștii de rit nou e aplicat tuturor celor din jurul capitalei. Principiul de baza e sa aștepți pe marginea drumului. poți sa fi chiar și în curte dacă stai la strada, și cu un gest energic eventual acompaniat de un strigat ferm iți manifesti dorința de a te urca în mijlocul de transport. Șoferul oprește, oriunde, chiar și pe pod, în intersecție, pe câmp, nu contează, clientul nostru stăpânul nostru. Înauntru aglomerație ca la ajutoare imediat în 90. Microbuzele sunt diferite, unele au scaune aliniate   cu fata spre șofer, altele au scaunele ca-n metrou, unele au doua uși, una în fata și alta în spate, altele au doar o ușă, nu e nici o r

Am doi prieteni, vechi, colegi de scoală și de meserie. Ca în orice poveste unul lucrează la stat iar altul la privat. Eu am lucrat cu ambele societăți iar din punctul asta de vedere sunt undeva la mijloc. E vara, e cald, e canicula și am hotărât tus-trei sa ieșim la o bere în cartier. Pe terasa e un televizor care merge fără întrerupere. La un moment dat apare o știre despre amnistia fiscala, ceva de genul ca nu trebuie discutata trebuie făcuta. Chestia asta l-a stârnit pe prietenul meu de la privat, Calin: -           - Ce e porcăria asta cu amnistia fiscala, adică noi de la firmele private care ne-am plătit toate datoriile la timp sa acoperim datoriile firmelor de stat?   Auzi, datoriile istorice ale firmelor de stat. Pai dacă sunt ineficiente și merg numai în pierdere de ce le mai țin în viata? Florin care lucrează la o firma similara, dar de stat: -           - Bai Caline, nu e chiar asa, statul trebuie sa aibă grija de firmele lui, ca e acționar unic. Peste tot în lume

      Căldură  mare monșer  cum ar spune Caragiale. Pe căldura  asta ar merge o bălăceala , chiar și   la   ștrand   în  lipsa de alte perspective. Asa am gândit   în   weekend  trecut și  am hotărât   împreună  cu nevasta-mea sa merge la cel mai grozav ștrand  din Drumul Taberei. Bănuiam  ca o sa fie ceva aglomerație  dar m-am bazat și  pe faptul ca e ziua finalei și  probabil ca oamenii mai stau prin casele lor sa vadă  meciul, nu ca mine.            Calculul meu a fost absolut greșit . La stradul asta nu exista noțiunea  de capacitate, adică  aici câți  vin atâția  intra. Ca au loc sau n-au loc asta nu mai e problema lor. Pana la urma poți  sa plătești , intri, vezi ca n-ai loc și  pleci acasă . Noi ne-am încăpățânat  sa rămânem   și  sa ne sporim stresul unei zile liniștite  de duminica. Am dat vreo doua ture, nici un șezlong  liber, toate scaunele de la barul din mijlocul stradului ocupate, toate mesele arhipline, nu era loc nici sa treci pe drumurile de acces. Am găsit   î