Treceți la conținutul principal

Frumosul nebun al marilor orașe Andrei Gheorghe

articol publicat pe Republica


Nu știu de ce m-am simțit mereu apropiat de Andrei Gheorghe, nu l-am cunoscut personal niciodată, l-am simțit mereu prin prisma experiențelor comune de viata ca pe un camarad de război. Un Capricorn complex, rece, dur, profund, onest, sincer pana la capăt cu el si cu ceilalți, însa sensibil pentru cunoscători, inteligent, cult, un adevărat intelectual. Bineînțeles ca era aspru prin natura lui cu  fariseismul societății de astăzi, mincinoasa si ipocrita, găunoasa, superficiala, ieftina. Din păcate in tara in care conduc doar porcii exact ca in Ferma Animalelor si-a făcut repede inamici, oameni mărunți care il prigoneau din invidie si pura prostie. Semidocților de astăzi nu le place sa fie puși la punct, sa fie readusi la starea lor de fapt. Se supară si se răzbuna.
A sperat, asa cum am sperat si eu , la Revoluție, atunci când am strigat Vom muri si vom fi liberi ca vom ajunge într-o lume cu flori si mult soare. Astăzi însa era resemnat ca mai toata generația noastră pentru ca nu se mai vede nimic in fata. 
In lumea contemporana nu mai era nevoie de Andrei Gheorghe, deranja, ii făcea sa se simtă jenați, se fâstâceau in preajma lui, nu puteau respira , aveau noduri in gat, asa ca l-au dat afara. Nu se încadra in politica postului. 
Pentru Andrei Gheorghe a luat sfârșit lupta si probabil mai mult ca sigur e liber. Cei care au pierdut suntem noi, noi ce am ramas pe pământ fără el, am ramas cu toți bufonii netalentați care nu pot rosti doua vorbe interesante, oameni artificiali vânduți pentru un iaurt si-o ciorba incapabili sa rostească adevărul pe care l-au uitat,  o lume alienata fără busola si repere care navighează  in deriva spre cine știe ce stânci. Si nu mai e nimeni sa ne avertizeze.  
Cu Andrei Gheorghe începe sa moara generația noastră, a celor care la Revoluție  am strigat Vom muri si vom fi liberi din tot sufletul nostru sub tirul gloanțelor cățărați pe tancurile lui Ceausescu. Astăzi nu mai suntem atât de tineri si ne-am rătăcit drumul. Andrei Gheorghe a murit supărat pe lume, a blestemat si a înjurat într-un efort histrionic de a purifica, nimeni nu l-a mai auzit. 
Ramas bun drag camarad. 
Imagini pentru andrei gheorghe

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Plumbuita

Cuvântul mahala nu are nimic peiorativ la originea lui. In turca mahala înseamna o parte a orașului. Inițial tot Bucureștiul era o suma de mahalale. Ulterior, după ce moda occidentala a intervenit în viata bucureștenilor, mahalaua a rămas acea parte a orașului care nu s-a aliniat modernizării si a căpătat un sens negativ. In mahala oamenii nu s-au descotorosit de obiceiurile vechi orientale, au rămas ancorați in epoca fanariota. Viata in mahala a rămas atârnata in timp ignorând trecerea acestuia.  Plumbuita este una dintre ultimele mahalale din Bucureștiul de astăzi. Atunci când m-am mutat in Plumbuita, zona din vechiul cartier Colentina, la ieșirea din Bucuresti prin Doamna Ghica, Voluntari, Afumați spre Moldova, pe strada încă mai erau cișmele,nu era canalizare,  existau case fără electricitate. In Plumbuita toată lumea știa totul despre toată lumea. Se trăia după un ritm de viata lent, orice schimbare de pe strada devenea un eveniment important pentru toți locuito

Despre mecanica coruptiei

articol publicat pe Republica Corupția și lupta împotriva corupției au devenit extrem de populare după ce au ajuns redute in politica pe arena dezbaterilor publice.Uneori am impresia ca vorbim despre bombe atomice, dezamorsarea fenomenului este complicata și stârnește pasiuni interesate. Pana la urma ce este corupția, cine sunt corupții și ce vor ei? - parafrazând o celebra zicere postrevoluționară. Daca ne ducem la Dex o sa vedem ca vorbim despre o abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Destul de vag și general, dacă ne ducem la incriminarea legislativa aflam ca infracțiunea de corupție defapt privește o paleta mai larga de infracțiuni începând cu darea și luarea de mita, spălarea de bani, furt, frauda, favoritism, clientelism, evaziune fiscala,  etc. Mai aflam ca poate exista mica corupție  dar și marea corupție. Mica corupție este specifica oamenilor mici, obișnuiți, asa ca noi,  cei care dau o atenție la ghișeu, la autorități, care duc o ciocolata și un pachet

Debut

Sa spunem ca mi-am luat inima în dinți și am trimis câteva poezii la Cenaclul literar Noduri și Semne din Galați. Din punctul meu de vedere un debut oficial târziu, când fructele s-au copt în copacul meu singuratic, plin de amintiri și fluturi năuci. Câteva omizi mănâncă frunze ca sa le crească aripi cât pentru o viata trăita. Sa bem deci o cupa de șampanie amestecata cu vin pelin pentru eroism și curaj. Niciodata nu e prea târziu, uneori e prea devreme.  Daca ma cautați nu sunt acasă, am plecat pe Luna sa petrec cu iubita mea care scrie poezii.

Mobbingul sau teroarea organizata in firma

Nu mi-am imaginat ca schimbările de la Revoluție vor merge pana aici. In cadrul relațiilor de munca. Daca înainte deteriorarea relațiilor de munca intre colegi sau cu echipa de conducere avea deseori o nota politica, măcar ca și justificare, acum , terorizarea salariatului la munca a devenit un sport național. Si nu din rațiuni politice, ci din rațiuni de eficienta și rentabilitate.  Bolile secolului asta sunt fără doar sau poate bolile psihice. Depresie , anxietate, boli răspândite pe scara larga. Degenerarea acestor boli psihice duce la afecțiuni mult mai grave. Iar o mare parte a cauzelor declanșării acestora este chiar locul de munca, serviciul . Fenomenul asta este atât de răspândit încât deja se studiază in școli, se fac sondaje, analize, începe sa fie definit din ce în ce mai precis, se fac reglementari legislative.  Este o boala cronica a societății moderne. Multa lume o recunoște însa se pare ca încă nu avem medicamentul necesar. Nu  este intenția mea sa dezvolt un st

Religia, opiumul popoarelor

O definiție. Religia este instrumentul prin care cei care conduc popoarele reușesc să stăpânească oamenii prin promisiunea unui Paradis după Sfârșitul Lumii.Adică îndură astăzi ca să-ți fie bine în viață de apoi. Religia oferă iluzia unei vieți fericite însă după moarte. În viață asta trebuie să fim cât se poate de ascultători și docili, lipsiți de dorințe și năzuințe. Pe drumul desăvârșirii spirituale, pregătirea pentru judecată din viața de apoi, omului îi sunt date încercări. Încercările au rolul de a șlefui sufletul omului și de al scoate la lumina ca pe un diamant. În felul acesta drept credinciosul nu trebuie să cerceteze adevărurile axiomatice emise de Biserica. Crede și nu cerceta. Eu cred în existența lui Dumnezeu dar nu înțeleg cum a putut să ne trimită o asemenea instituție pe cap cum este Biserica. Biserica care în numele religiei jefuiește săracii și îi îmbogățește preoții. Că au și ei nevoile lor. Apoi veșnică amenințare cu Apocalipsa și Iadul ca și cum suntem nișt